băiețandru - explicat in DEX

băiețandru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

băiețandru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat mai măricel. – Din băiat + suf. -andru.

băiețandru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii

băiețandru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băiețandru m. băiat până la douăzeci de ani.

băiețandru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. — Băiat + suf. -andru.