băieșiță - explicat in DEX

băieșiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂIEȘÍȚĂ¹, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie¹ publică. – Băiaș + suf. -iță.

băieșiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂIEȘÍȚĂ², băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Băieș + suf. -iță.

băieșiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂIEȘÍȚĂ¹, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie publică. – Din băiaș + suf. -iță.

băieșiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂIEȘÍȚĂ², băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Din băieș + suf. -iță.

băieșiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băieșíță (înv.) s. f., g.-d. art. băieșíței; pl. băieșíțe

băieșiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂIEȘÍȚĂ¹, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie¹ publică — Băiaș + suf. -iță.

băieșiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂIEȘÍȚĂ², băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. — Băieș + suf. -iță.