băieș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur). –
Baie2 +
suf. -
aș.băieș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂIÉȘ, băieși, s. m. (
Reg.) Lucrător într-o mină. – Din
baie2 +
suf. -
aș.băieș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)băiéș, -i, s.m. – Lucrător în mină; miner. – Din baie „mină” + -eș.
băieș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băiéș (miner) (
reg.)
s. m.,
pl. băiéșibăieș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. —
Baie2 +
suf. -aș.