băițui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. –
Baiț +
suf. -
ui.băițui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. [
Pr.:
băi-] – Din
baiț.băițui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băițuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. băițuiésc, imperf. 3
sg. băițuiá; conj. prez. 3
să băițuiáscăbăițui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. —
Baiț +
suf. -ui.