băhnit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (
Reg.; despre apă) Stătut, clocit. –
Bahnă +
suf. -it.băhnit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (
Reg., despre apă) Stătut, clocit. – Din
bahnă +
suf. -it.băhnit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băhnít (
reg.)
adj. m.,
pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhnítebăhnit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (
Reg.; despre apă) Stătut, clocit. —
Bahnă +
suf. -it.