băga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂGÁ, bag, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra
2. ◊
Expr. (
Tranz.)
A băga ceva în gură = a mânca.
A băga (
pe cineva)
sub masă =
a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut;
b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda.
A(
-și)
băga nasul (
în ceva sau
undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție.
A băga (ceva)
în (sau
la)
cap = a ține minte un lucru.
A băga (cuiva ceva)
în (sau
la)
cap =
a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.;
b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva.
A(
-și)
băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale.
A băga (cuiva)
frica în oase sau
a băga pe cineva în sperieți (sau
în răcori) = a speria rău (pe cineva).
A băga (pe cineva)
în boală (sau
în boale) = a înspăimânta (pe cineva).
A băga (pe cineva)
în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (
Fam.)
A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (
Refl.)
A se băga în sufletul (sau
în ochii, sub pielea)
cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (
Tranz.)
A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări.
A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli.
A băga zâzanie (sau
vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (
Arg.)
A băga un fitil (sau
fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva).
2. Tranz. și
refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja.
Își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊
Expr. (
Tranz.)
A băga (pe cineva)
în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (
Arg.)
A băga (pe cineva)
în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (
Fam.)
A băga actele (
de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie.
3. (În
expr.) (
Tranz.)
A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa.
A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva).
A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (
Refl.)
A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). –
Et. nec.băga (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)băgá (bág, át), vb. –
1. A înjuga animalele. –
2. A supune, a prinde, a pune sub ceva sau sub cineva. –
3. A (se) pune la dispoziția cuiva, a (se) angaja într-o slujbă.
4. A pune în inferioritate, a obliga. –
5. A înfrînge, a supune, a învinge. –
6. A pune înăuntru, a introduce, a vîrî. –
7. A pune, a șeza.
8. A (se) pune la mijloc, a se interpune. –
9. A interveni, a (se) amesteca în ceva, a (se) amesteca în ceva, a-și vîrî coada. –
Mr.,
megl. bag, bagari. Dacă scara de valori semnalată aici corespunde, cum credem, evoluției istorice și cronologice a cuvîntului, etimonul său ar putea fi
lat. bῑgāre, de la
bῑga ‹
bis iuga. Considerăm drept semnificație primară cea care mai păstrează încă în expresia
a băga în plug, a băga în cîrd. De la ideea de „a pune la jug” s-a putut trece firesc la cea de „a prinde” în general, ca la Cantemir:
silea să-l bage la mînă. De altfel, evoluția semantică pare normală; ar putea fi comparată cu cea a
lat. inchoare, de la
co(h)us „parte a jugului”.
Bῑga a lăsat descendenți în limbile romanice (
cf. REW 1096); nu se menționează însă nici un reprezent al lui
bῑgāre, a cărui formă apare în dicționare. Fonetismul, regulat din punctul de vedere al
rom. (cu modificarea vocalei atone, sub influența labialei anterioare,
cf. măsură, păcat, bătrîn), prezintă dificultăți în dialecte, unde s-ar presupune un rezultat *
begari sau *
bigari. Este de presupus că vocala atonă a suferit, în
mr. și în
megl., o schimbare accidentală, fie datorită vocalei următoare, fie influenței altui cuvînt, ca de
ex. gr. βάλλω › βάξω. Întrebuințarea acestui ultim cuvînt coincide perfect cu cea din
mr., astfel încît βάξω a putut fi propus ca etimon al
rom. (Cihac, II, 638), chiar dacă această ipoteză este insuficientă sub toate aspectele.
Cf. și
ngr. μπήγω „a pune, a introduce”. Nici una din explicațiile propuse anterior nu pare a fi reținut atenția specialiștilor. În afară de Cihac, se cuvine să menționăm ipoteza lui Miklosich,
Slaw. Elem., 8, care consideră cuvîntul ca provenind din fondul autohton. DAR și Candrea îl dau drept necunoscut, iar Philippide, II, 697, îl consideră de origine obscură. G. Meyer,
IF, VI, 115, REW 880 și Rohlfs,
Differenzierung, 29, îl leagă de un radical romanic *
bag ›
prov. baga, de unde
fr. bague, bagage. Se pot adăuga părerile lui Scriban, care explică prin
sl. badati „a găuri” cuvîntul
rom.; Giuglea,
Dacor., II, 374, care pleacă de la
longob. bauga „fiare, lanțuri” („begrifflich und formell schwierig” REW 880); Pascu,
Arch. Rom., X, 473, care pleacă de la
bg. bakan.băga (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂGÁ, bag, vb. I.
I. 1. Tranz. A introduce, a vârî un lucru sau o ființă în..., la... sau sub... ◊
Expr. A băga (ceva)
în gură = a mânca.
A-și băga (ceva)
în cap = a pricepe bine (ceva).
A-și băga mințile în cap = a-și da bine seama de urmările faptelor sale; a se cuminți.
A băga (cuiva ceva)
în cap =
a) a face (pe cineva) să priceapă bine (ceva);
b) a face (pe cineva) să creadă (ceva).
A-și băga nasul în ceva (sau
undeva, în toate) = a se amesteca în ceva (sau undeva, în toate).
A-și băga mâna în foc pentru cineva = a garanta pentru cinstea cuiva. ♦ A face să intre (izbind); a înfige, a împlânta.
2. Refl. și
tranz. A intra sau a face să intre într-un loc; a (se) duce în... (sau sub...).
L-a băgat într-o odaie foarte curată (CARAGIALE). ◊
Expr. (
Refl.)
A se băga în cineva (sau
în sufletul cuiva, în ochii cuiva) = a se apropia prea tare de cineva; a plictisi pe cineva cu prezența, cu insistențele.
A se băga (sau
a intra)
sub pielea cuiva = a căuta să câștige încrederea sau dragostea cuiva. (
Tranz.)
A băga pe cineva (de viu) în mormânt (sau
în pământ) = a pricinui moartea cuiva;
fig. a cauza cuiva supărări mari.
A băga oile în lapte = a separa oile de miei, pentru a le mulge.
A băga în lanțuri (sau
în fiare) = a lega; a încătușa.
II. 1. Tranz. A investi o sumă de bani (într-o marfă, într-o întreprindere).
2. Tranz. A introduce, a înainta o cerere sau o plângere.
3. Tranz. (În
expr.)
A băga zâzanie (sau
vrajbă, intrigă etc.) = a provoca discordie; a învrăjbi.
4. Refl. A se angaja într-un serviciu.
Du-te și te bagă undeva slugă (RETEGANUL). ♦
Tranz. A pune pe cineva într-o slujbă, a da pe cineva la o meserie.
5. Refl. A se prinde, a se angaja să facă ceva. ♦ A se amesteca într-o discuție, într-o chestiune, într-o afacere.
6. Tranz. A aduce pe cineva într-o situație neplăcută, dificilă.
La grea nevoie m-a băgat iar spânul (CREANGĂ). ◊
Expr. A băga (pe cineva)
la (o) idee = a face (pe cineva) să se teamă (de ceva).
A băga (pe cineva)
în boală sau
a(-i) băga (cuiva)
boala în oase = a tulbura (pe cineva); a înspăimânta, a îngrozi.
A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială.
A băga (pe cineva)
în răcori (sau
în sperieți) ori
a-i băga cuiva frica (sau
fiori)
în oase sau
a băga spaima în cineva = a umple pe cineva de spaimă, de groază. (
Reg.)
A băga cuiva (de) vină = a acuza, a învinui pe cineva.
7. Tranz. (În
expr.)
A băga în seamă (pe cineva sau ceva) = a observa, a da atenție (cuiva sau la ceva).
A băga de seamă = a avea grijă (de ceva); a fi atent (la ceva); a remarca, a observa (ceva).
Bag seamă = observ; mi se pare.
băga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băgá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
bágă, 1
pl. băgắmbăga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂGÁ, bag, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra
2. ◊
Expr. (
Tranz.)
A băga ceva în gură = a mânca.
A băga (pe cineva) sub masă =
a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut;
b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda.
A(-și) băga nasul (în ceva sau
undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție.
A băga (ceva)
în (sau
la)
cap = a ține minte un lucru.
A băga (cuiva ceva)
în (sau
la)
cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.;
b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva.
A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale.
A băga (cuiva)
frica în oase sau
a băga pe cineva în sperieți (sau
în răcori) = a speria rău (pe cineva).
A băga (pe cineva)
în boală (sau
în boale) = a înspăimânta (pe cineva).
A băga (pe cineva)
în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (
Fam.)
A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (
Refl.)
A se băga în sufletul (sau
în ochii, sub pielea)
cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (
Tranz.)
A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări.
A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli.
A băga zâzanie (sau
vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (
Arg.)
A băga un fitil (sau
fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva).
2. Tranz. și
refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja.
își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊
Expr. (
Tranz.)
A băga (pe cineva)
în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (
Arg.)
A băga (pe cineva)
în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (
Fam.)
A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie.
3. (În
expr.) (
Tranz.)
A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa.
A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva).
A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (
Refl.)
A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). —
Et. nec.băgà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)băgà v.
1. a face să intre, a pune înăuntru:
a-l băga în casă; fig.
a-l băga în slujbă; 2. a înfunda:
a băga un cuiu; fig.
a băga în datorii, într’o belea; 3. a pricinui, a face:
a băga frică (groază); a băga (de)-seamă, a observa, a lua aminte, a vedea;
a băga în seamă, a stima, a considera;
4. a intra:
se bagă slugă; 5. a se amesteca:
el se bagă în toate. [Origină necunoscută].