băgător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales
ir.; în sintagma)
Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. –
Băga +
suf. -ător.băgător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (În
expr., mai ales
ir.)
Băgător de seamă = care observă, care e atent (la ceva); precaut, circumspect, prudent. ♦ (Substantivat;
fam.) Supraveghetor. ♦ (Substantivat) Persoană care introduce snopii la batoză. – Din
băga +
suf. -(ă)tor.băgător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băgătór adj. m.,
pl. băgătóri; f. sg. și
pl. băgătoárebăgător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)băgător a. care bagă:
băgător de seamă, atent.
băgător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂGĂTÓR, -OÁRE, băgători, -oare, adj. (Mai ales
ir.; în sintagma)
Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. —
Băga +
suf. -ător.