băgăcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (
Fam.) Băgăreț. –
Băga +
suf. -ăcios.băgăcios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. Băgăreț. – Din
băga +
suf. -(ă)cios.băgăcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băgăciós (
fam.)
adj. m.,
pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioásebăgăcios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (
Fam.) Băgăreț. —
Băga + suf. -ăcios.băgăcĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)băgăcĭós, -oásă adj. (d.
bag). Care se bagă (se amestecă) în toate, înfigacĭ, insinuat:
om băgăcĭos.