bădic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂDÍC s. m. v. bădică.bădic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bădíc s. m. – Tablă albă.
Mag. bádog „tablă albă”. Circulație restrînsă, în
Trans.bădic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂDÍC s. m. v. bădică.bădic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂDÍC s. m. v. bădică.