bădițel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂDIȚÉL,bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bădiță + suf. -el.
bădițel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bădițél (rar) s. m., pl. bădițéi, art. bădițéii
bădițel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂDIȚÉL,bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. – Din bădiță + suf. -el.
bădițel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂDIȚÉL,bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. — Bădiță + suf. -el.