bădăran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. –
Cf. magh. badar.bădăran (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bădărán (bădăráni), s. m. – Mitocan, necioplit.
Mag. badaró „persoană care vorbește grosolan”, cu
suf. -
an (DAR). Cuvîntul
mag. s-a păstrat în
Mold. ca nume de familie (
Bădărău) și
bădărău, s. n. (turtă de porumb cu brînză), termen de circulație restrînsă, care pare a se explica prin noțiunea intermediară de „amestecat” sau „compus” (Scriban). Nu sînt probabile relațiile stabilite de Tiktin cu
bade, și de Löbel cu
tc.,
per. bedran „licențios”. Nici
der. din
țig. bedoro „flăcău, fată” nu pare sigură (Graur 123),
bedoran „țăran” (primul cuvînt pare
der. din
mag. și al doilea din
rom.).
Der. bădărancă, s. f. (femeie cu apucături grosolane, mojică);
bădărănesc, adj. (grosolan, mojic);
bădărănie, s. f. (grosolănie, mitocănie);
bădărănos, adj. (grosolan).
bădăran (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și
f. Persoană nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan. ◊ (Adjectival)
Om bădăran. –
Comp. magh. badaró.bădăran (Dicționaru limbii românești, 1939)bădărán, -că s. (din
bădărăŭ, nume de familie în Moldova, d. ung.
badaró, om care vorbește încurcat, d.
badarni, badarogni, a hondrăni. P. înț., cp. cu
balamut și
mocan; p. suf., cu
Jidan, măgădan. V.
modoran și
hondron).
Munt. Mitocan, mojic, om necĭoplit.
bădăran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bădărán adj. m.,
s. m.,
pl. bădăráni; adj. f.,
s. f. bădăránă, pl. bădăránebădăran (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bădăran m. mojic prost, țăran necioplit și îngâmfat. [Probabil în loc de
buduran din
budure, trunchiu, luat la figurat (= butuc)].
bădăran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. —
Cf. magh. badar.