bădărănie - explicat in DEX

bădărănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂDĂRĂNÍE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie, mojicie. – Bădăran + suf. -ie.

bădărănie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂDĂRĂNÍE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie. – Din bădăran + suf. -ie.

bădărănie (Dicționaru limbii românești, 1939)
bădărăníe f. Purtare de bădăran.

bădărănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bădărăníe s. f., art. bădărănía, g.-d. art. bădărăníei; pl. bădărăníi, art. bădărăníile

bădărănie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bădărănie f. faptă de bădăran, mojicie.

bădărănie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂDĂRĂNÍE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie, mojicie. — Bădăran + suf. -ie.