băcuiață - explicat in DEX

băcuiață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.

băcuiață (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. – Magh. bakó.

băcuiață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băcuiáță (reg.) s. f., g.-d. art. băcuiéței; pl. băcuiéțe

băcuiață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] — Et. nec.