băciță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂCÍȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stână; soția baciului. –
Baci +
suf. -iță.băciță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂCÍȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stână; soția baciului. – Din
baci +
suf. -iță.băciță (Dicționaru limbii românești, 1939)băcíță f., pl.
e (d.
bacĭ). Femeĭe care îngrijește de produsele stîneĭ la ciobaniĭ Ardelenĭ.
băciță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băcíță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. băcíței; pl. băcíțebăciță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂCÍȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stână; soția baciului. —
Baci +
suf. -iță.