băcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂCÁN1 s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (
Haematoxylon campechianum).
2. Colorant roșu, obținut prin fierbere, din băcan
1 (
1). – Din
tc. bakam.băcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂCÁN2, băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [
Var.: (
reg.)
bacál s. m.] – Din
tc. bakkal.băcan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)băcán (băcáni), s. m. – Negustor de produse alimentare. –
Var. (
Mold.),
mr.,
megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și
ngr. μπαϰάλης,
alb. bakalj, bg. bakal. -
L păstrat în dialecte s-a modificat în
Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu
suf. -an, ca
lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s. m. (
înv., staroste al băcanilor);
băcăneasă, s. f. (băcăniță);
băcănesc, adj. (de băcan);
băcănie, s. f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente);
băcănime, s. f. (adunare de băcani);
băcăniță, s. f. (nevastă de băcan).
Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită
tc. bakkal baș.băcan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)băcán (-nuri), s. n. – Lemn al unui arbore exotic. –
Mr. băcîme, megl. bacam. Tc. bakam, bakim (Roesler 590; Șeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin și
ngr. μπαϰάμι,
alb. bakkam, bg.,
rus. bakam, sb. bakam. A devenit popular datorită folosirii colorantului obținut de băcan la vopsirea ouălor de Paști.
Der. băcăni, vb. (a vopsi roșu-aprins).
băcan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂCÁN1 s. n. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic
(Haematoxylon campechianum); se folosește la tâmplăria fină, la extragerea unui colorant roșu, iar din scoarță se extrage un medicament astringent. –
Tc. bakam.băcan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂCÁN2, băcani, s. m. (
Înv.) Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [
Var.: (
reg.)
bacál s. m.] –
Tc. bakal.băcan (Dicționaru limbii românești, 1939)1) băcán m. (d.
bacal).
Munt. Bacal.
băcan (Dicționaru limbii românești, 1939)2) băcán n. (turc. [d. ar.]
bakkam, pop.
bakam).
Munt. Lemnuș (văpsea de oŭă).
băcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băcán1 (negustor)
s. m.,
pl. băcánibăcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băcán2 (colorant)
s. n.