băbuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂBÚȚĂ,băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (1); băbușcă. – Babă + suf. -uță.
băbuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂBÚȚĂ,băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă.
băbuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) băbúță s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe
băbuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂBÚȚĂ,băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (I); băbușcă. — Babă + suf. -uță.