băbesc - explicat in DEX

băbesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.). După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importantă. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță de vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii. – Babă + suf. -esc.

băbesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj. (Peior.) După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importantă; scornituri. Leacuri băbești = mijloace empirice, cu care unele babe pretind că vindecă bolile, exploatând ignoranța unora. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. – Din babă + suf. -esc.

băbesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
băbésc -eáscă adj. (d. babă). De babă. Fig. Prost, empiric: leacurĭ băbeștĭ. Simplu, fără pricepere: socoteală băbească.

băbesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băbésc adj. m., f. băbeáscă; pl. m. și f. băbéști

băbesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băbesc a. 1. ce vine de la babe: leac băbesc; 2. privitor la babe; superstițios: credință băbească.

băbesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.) După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importanță. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță-de-vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii.— Babă + suf. -esc.