băbăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂBĂREÁSĂ, băbărese, s. f. (
Reg.) Babă (care descântă sau ghicește). –
Cf. babă.băbăreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂBĂREÁSĂ, băbărese, s. f. (
Reg.) Babă (descântătoare).
băbăreasă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)băbăreasă, băbărese s. f. 1. femeie bătrână
2. vrăjitoare
băbăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băbăreásă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. băbărései; pl. băbărésebăbăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂBĂREÁSĂ, băbărese, s. f. (
Reg.) Babă (care descântă sau ghicește). —
Cf. babă.