băbălău(Dicționar de argou al limbii române, 2007) băbălău,băbălăi s. m.1. bătrân ramolit. 2. bărbat înalt și molâu. 3. bărbat afemeiat.
băbălău(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂBĂLẮU,băbălăi, s. m. (Reg.) 1. Babalâc (1).2. Om lung și prost. – Din babă + suf. -ălău.