băștinaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. –
Baștină +
suf. -
aș.băștinaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen. – Din
baștină +
suf. -aș.băștinaș (Dicționaru limbii românești, 1939)băștináș, -ă s. și adj. (d.
baștină). Originar, autohton, indigen. V.
venetic.băștinaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băștináș adj. m.,
s. m.,
pl. băștináși; adj. f.,
s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșebăștinaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)băștinaș a. și m. care e de baștină, originar din acea țară.
băștinaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. —
Baștină +
suf. -aș.