bășica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂȘICÁ, bășíc, vb. I.
Tranz. și
refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [
Var.: (
reg.)
beșicá vb. I] – Din
bășică.bășica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂȘICÁ, bășíc, vb. I.
Tranz. A produce cuiva bășici. ♦
Refl. A se umple de bășici, a face bășici. [
Var.: (
reg.)
beșicá vb. I] – Din
bășică.bășica (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bășica, bășic v. r. a se supăra, a se înfuria
bășica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bășicá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
bășícăbășicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bășicà v.
1. a face sau produce bășici;
2. a se umfla:
pielea îi se bășică. [Lat. VESICARE].
bășica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂȘICÁ, bășíc, vb. I.
Tranz. și
refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [
Var.: (
reg.)
beșicá vb. I] — Din
bășică.