băietan(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂIETÁN,băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.
băietan(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂIETÁN,băietani, s. m. Băiat mai mare. – Din băiat + suf. -an.
băĭetan(Dicționaru limbii românești, 1939) băĭetán și băĭețándru m. Băĭat de 16-20 anĭ.
băietan(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) băietán s. m., pl. băietáni
băietan(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) băietan m. Mold. băiețandru.
băietan(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂIETÁN,băietani, s. m. Băiat mai mare. — Băiat + suf. -an.