bâzdâc - explicat in DEX

bâzdâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÂZDẤC s. n. (Fam.) Toană¹, capriciu, hachițe. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.

bâzdâc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bâzdâc, bâzdâcuri s. n. (er.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.

bâzdâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÂZDẤC s. n. (Fam.) Supărare ușoară, toane, capriciu. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. A-i veni (cuiva) sau a-l apuca (pe cineva) bâzdâcul = a-l apuca (pe cineva) pe neașteptate pofta de ceva; a avea toane.

bâzdâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bâzdấc (fam.) s. n., pl. bâzdấcuri

bâzdâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÂZDẤC, bâzdâcuri, s. n. (Fam.) Toană¹, capriciu, hachiță. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. — Et. nec.