bâzâitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BÂZÂITÚRĂ,bâzâituri, s. f. Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură.
bâzâitură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BÂZÂITÚRĂ,bâzâituri, s. f. Bâzâit. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)tură.
bâzâitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bâzâitúră (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitúrii; pl. bâzâitúri
bâzâitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BÂZÂITÚRĂ,bâzâituri, s. f. (Rar) Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] — Bâzâi + suf. -tură.