bâzâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂZÂITÓR, -OÁRE, bâzâitori, -oare, adj.,
s. f. 1. Adj. Care bâzâie.
2. S. f. Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [
Pr.: -
zâ-i-] –
Bâzâi +
suf. -
tor.bâzâitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÂZÂITÓR, -OARE, bâzâitori, -oare, adj. Care bâzâie. [
Pr.:
-zâ-i-] – Din
bâzâi +
suf. -(i)tor.bâzâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂZÂITÓR, -OARE, bâzâitori, -oare, adj. 1. Care bâzâie. [
Pr.: -
zâ-i-] –
Bâzâi +
suf. -
tor.bâzâitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bâzâitór (-zâ-i-) adj. m.,
pl. bâzâitóri; f. sg. și
pl. bâzâitoárebâzâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂZÂITÓR, -OÁRE, (
1)
bâzâitori, -oare, adj., (
2)
bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie.
2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [
Pr.:
-zâ-i-] —
Bâzâi +
suf. -tor.