bârneț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂRNÉȚ s. n. v. brâneț.bârneț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÂRNÉȚ, bârnețe, s. n. Cingătoare îngustă cu care se încing femeile peste catrință. ♦ Brăcinar. – Din
bârne (
pl. lui
bârnă) +
suf. -eț.bârneț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bârnéț v. brânéțbârneț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bârneț n. Mold. ața cu care țăranul își leagă ciorapii sau ițarii. [Diminutiv din
brâu].
bârneț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂRNÉȚ s. n. v. brâneț.