bârliga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂRLIGÁ, pers. 3
bârlígă, vb. I.
Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. –
Et. nec.bârliga (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÂRLIGÁ, pers. 3
bârlígă, vb. I.
Tranz. A-și încârliga coada în sus. [
Var.:
îmbârliga vb. I]
bârliga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂRLIGÁ, pers. 3
bârligă, vb. I.
Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. —
Et. nec.