bântuială - explicat in DEX

bântuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÂNTUIÁLĂ, bântuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz. [Pr.: -tu-ia-] – Bântui + suf. -eală.

bântuială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÂNTUIÁLĂ, bântuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz, vătămare. Să le păzească de orice răutăți și bântuieli (ISPIRESCU). – Din bântui + suf. -eală.

bântuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bântuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bântuiélii; pl. bântuiéli

bântuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÂNTUIÁLĂ, băntuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz. [Pr.: -tu-ia-] — Bântui + suf. -eală.