bâhli - explicat in DEX

bâhli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.

bâhli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichide) A se altera prin stagnare, căpătând un miros urât; a se cloci. – Din bahnă.

bâhli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). — Cf. b a h n ă.