ațos - explicat in DEX

ațos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AȚÓS, -OASĂ, ațoși, -oase, adj. (Despre păstăile unor plante) Care are ațe (2). ♦ Fig. (Despre oameni) Încăpățânat; supărăcios; îngâmfat. – Ață + suf. -os.

ațos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AȚÓS, -OÁSĂ, ațoși, -oase, adj. (Despre plante) Care are în structura sa fibre sau filamente ușor de desfăcut în firicele sau ațe. ♦ Fig. (Fam.) Îndărătnic, încăpățânat; susceptibil. – Din ață + suf. -os.

ațos (Dicționaru limbii românești, 1939)
ațós, -oásă adj. (d. ață). Tenace, fibros, care nu e fraged: carne ațoasă. Fig. Îndărătnic, persistent: om ațos. V. cărpănos, teĭos.

ațos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ațós adj. m., pl. ațóși; f. ațoásă, pl. ațoáse

ațos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ațos a. 1. moale ca ața; 2. fig. țanțoș.

ațos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AȚÓS, -OÁSĂ, ațoși, -oase, adj. (Despre păstăile unor plante) Care are ațe (2). ♦ Fig. (Despre oameni) Încăpățânat; supărăcios; îngâmfat. — Ață + suf. -os.