ațintit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȚINTIT, Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Fixat, concentrat asupra cuiva sau ceva; pironit. –
V. aținti.ațintit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AȚINTÍT, -Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Fixat, pironit, concentrat asupra cuiva sau a ceva. [
Var.:
ațintat, -ă adj.] –
V. aținti.ațintit (Dicționaru limbii românești, 1939)ațintít, -ă adj. Fix, atent (vorbind de ochĭ):
privirile tuturor erau ațintite asupra lor. V.
țaclă.ațintit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ațintit a. îndreptat spre o țintă:
cu capul ațintit la pază OD.
ațintit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AȚINTÍT, -Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Fixat, concentrat asupra cuiva sau a ceva; pironit. —
V. aținti.