așterne (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȘTÉRNE, aștérn, vb. III.
1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ (Adesea
fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează).
2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau,
p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca.
3. Tranz. A scrie, a compune.
4. Refl. și
tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ (
Fig.) A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ◊
Expr. A se așterne la drum = a porni la drum lung.
A se așterne drumului (sau
câmpului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede.
5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊
Expr. (
Înv.)
A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din
lat. asternere.așterne (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)așterné (aștérn, așternút), vb. –
1. A întinde, a extinde, a expune. –
2. A pune pe hîrtie, a scrie. –
3. A acoperi. –
4. A da jos, a trînti. –
5. (
Refl.) A fugi în goana mare (se construiește cu
dat.). –
6. (
Refl.) A-și petrece timpul cu cineva. –
7. A face patul. –
Mr. așternu, aștearnire, megl. ștern, șterniri, istr. (a)șternu. Lat. asternĕre (Cipariu,
Gram., 107; Pușcariu 151; Candrea-Dens., 105; REW 8248; DAR);
cf. alb. stron, piem. sterni „a pava”, tess.
sterni „a întinde paie pe jos vitelor”,
sard. isterriri „a desface snopii”,
engad. sterner. –
Der. așternut, s. n. (lenjerie de pat; pat).
așterne (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AȘTÉRNE, aștérn, vb. III.
1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦
Tranz. și
refl. (Adesea
fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, așa încât să formeze un strat.
2. Tranz. A pregăti așternutul sau,
p. ext., patul pentru culcare. ◊
Expr. Cum îți vei așterne așa vei dormi = după cum știi să-ți orânduiești viața așa vei trăi. ♦ A pune masa.
3. Tranz. A scrie; a compune. ♦ (Rar) A expune în fața cuiva o pâră, un plan etc.
Și din gură ce-i spunea, Pâra cum își așternea? (TEODORESCU).
4. Refl. și
tranz. A (se) întinde orizontal pe jos, a (se) culca la pământ.
Se așternea de-a lungul, în marginea șesului (VLAHUȚĂ). ◊
Expr. (
Refl.)
A se așterne la drum = a porni la drum lung.
A se așterne drumului (sau
câmpului etc.) = a fugi sau a merge foarte repede. ♦
Refl. Fig. A se apuca temeinic sau în tihnă de ceva; a se pune, a se așeza pe...
Și unde nu s-au așternut pe mâncate și pe băute (CREANGĂ).
5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊
Expr. (
Înv.)
A așterne (pe cineva)
la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. –
Lat. asternere.așterne (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aștérne (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. aștérn; conj. prez. 3
să așteárnă; part. așternútașterne (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)așterne v.
1. a întinde de-alungul, a desfășura:
a așterne pe cineva la pământ; 2. a pregăti patul, masa;
3. a acoperi:
cu fulgi prin neguri câmpii așternea AL.;
a așterne cu piatră, a pardosi;
a așterne pe hârtie, a scrie;
a așterne o plângere, a se jelui;
4. fig. a încondeia, a ponegri:
l´am așternut bine; 5. a se întinde, a se lungi;
a se așterne drumului (pământului), a alerga în toată fuga (calul):
fug caii duși de spaimă și vântului s’aștern EM. [Lat. ASTERNERE].
așterne (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AȘTÉRNE, aștérn, vb. III.
1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦
Tranz. și
refl. (Adesea
fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează).
2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau,
p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca.
3. Tranz. A scrie, a compune.
4. Refl. și
tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦
Refl. Fig. A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ◊
Expr. A se așterne la drum = a porni la drum lung.
A se așterne drumului (sau
câmpului etc.) = a fugi sau a merge foarte repede.
5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊
Expr. (
Înv.)
A așterne (pe cineva)
la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. —
Lat. asternere.