așezătură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)așezătúră, așezătúri, s.f. (înv.) loc mai jos decât altul
așezătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AȘEZĂTÚRĂ, așezături, s. f. (Rar) Depresiune de teren. – Din
așeza +
suf. -(ă)tură.așezătură (Dicționaru limbii românești, 1939)așezătură f., pl.
ĭ. Felu cum îs așezate lucrurile orĭ oameniĭ, ordine. Podiș, terasă, loc șes. Între altele maĭ accidentale:
în deal se întinde o așezătură, pe care se află satu Mihorenĭ. V.
grind.așezătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)așezătură f. loc așezat sau mai jos ca altul de prin prejur.