așchiuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AȘCHIÚȚĂ,așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie; așchioară. [Pr.: -chi-u-] – Așchie + suf. -uță.
așchiuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AȘCHIÚȚĂ,așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie. [Pr.: -chi-u-]
așchiuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) așchiúță(-chi-u-) s. f., g.-d. art. așchiúței; pl. așchiúțe
așchiuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AȘCHIÚȚĂ,așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie; așchioară. [Pr.: -chi-u-] — Așchie + suf. -uță.