axion - explicat in DEX

axion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on]. – Din ngr. axión[esti].

axion (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
axión (axioáne), s. n. – Imn din slujba ortodoxă a Sfîntului Ioan Crisostom, care se cîntă atît în timpul slujbelor curente cît și la marile sărbători și comemorări. Gr. ἀξιόν (ἐστιν) „demn (este)”, care constituie începutul imnului.

axion (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on]. – Ngr. axion[esti].

axion (Dicționaru limbii românești, 1939)
axión n., pl. oáne (ngr. d. vgr. áxión estí „vrednic este”, cum începe acest imn). Un imn bisericesc care se cîntă la liturghie și la întronarea unuĭ prelat saŭ unuĭ monarh saŭ la praznice marĭ prezidate de un prelat saŭ de un monarh.

axion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
axión (-xi-on) s. n., pl. axioáne

axion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
axion (acsion) n. imn bisericesc, cântare de laudă ce începe cu vorbele: «Cuvine-se cu adevărat»: iar când pe l’acsion nu se vedea om cu om ISP. [Gr. mod.].

axion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în Biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on] — Din ngr. axión[esti].