avion - explicat in DEX

avion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVIÓN, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu decât aerul, care se menține în aer datorită unor aripi și se deplasează cu ajutorul elicei și motoarelor sau al reactoarelor; aeroplan. [Pr.: -vi-on] – Din fr. avion.

avion (Dicționar de neologisme, 1986)
AVIÓN s.n. Vehicul aerian mai greu decât aerul, susținut în aer de aripi și propulsat de motoare ; aeroplan. ♦ Avion proiectil = aparat de zbor fără pilot care transportă o încărcătură explozivă sau nucleară. [Pron. -vi-on. / < fr. avion].

avion (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVIÓN s. n. aeronavă mai grea decât aerul, susținută de aripi și propulsată de motoare cu elice sau reactoare; aeroplan. (< fr. avion)

avion (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
avion, avioane, s. n. (deț.) mesaj, mesajul trimis din celulă în celulă.

avion (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
AVIÓN (‹fr. {s}; fr. avion + gr. phone „sunet”) s. n. Aeronavă mai grea decît aerul, la care sustentația este asigurată de suprafața portantă a aripilor și de forța de propulsie creată de un grup motopropulsor. Termenul de a. a fost folosit pentru prima dată de C. Ader (1897). După destinație, pot fi: a. de transport (pentru pasageri și mărfuri), a. sanitare, a. utilitare (avioprăfuitoare, aviostropitoare etc.), a. de turism și a. militare (vînătoare, recunoaștere, bombardament etc.); aeroplan. ♦ A. cu reacție = a. dotat cu motoare termice reactive care pot fi aeroreactive (cu sau fără compresor) și motoare-rachetă (în general pentru viteze supersonice). A. supersonic v. supersonic.

avion (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVIÓN, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu decât aerul, susținut în aer de aripi și pus în mișcare de motoare; aeroplan. ◊ Avion fără motor = avion care se mișcă folosind curenții aerieni. Avion cu reacție = avion fără elice, pus în mișcare de un motor cu reacție. [Pr.: -vi-on] – Fr. avion.

avion (Dicționaru limbii românești, 1939)
*avión n., pl. oáne (fr. avion, d. lat. avis, pasăre). Aeroplan. – Acest nume s´a dat întîĭa oară aeroplanuluĭ inventat de Francezu Ader († 1925).

avion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avión (-vi-on) s. n., pl. avioáne

avion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
avion n. aparat de aviațiune cu aripi.

avion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVIÓN, avioane, s. n. Aeronavă mai grea decât aerul, susținută de aripi și propulsată de motoare; aeroplan. [Pr.: -vi-o-] — Din fr. avion.