avenire (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
aveníre s.f. (înv.) ajungere, venire
avenire (Dicționaru limbii românești, 1939)
aveníre, V. avin.
avenire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
avenire f. ajungere: avenirea lui pe tron.