aven (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVÉN s. n. v. avenă.aven (Dicționar de neologisme, 1986)AVÉN s.n. v.
avenă.
aven (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)AVÉN (‹
fr.)
s. n. (GEOL.,
GEOGR.) Puț format în roci solubile (în special calcare), constituind o formă carstică de dizolvare. În partea inferioară poate comunica cu o grotă, cu galerii subterane, cu rîuri subterane etc.; favorizează evacuarea spre adînc a apelor de suprafață; pîlnie.
aven (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVÉN s. n. v. avenă.