autopersiflare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOPERSIFLÁRE, autopersiflări, s. f. Faptul de
a se autopersifla. [
Pr.:
a-u-] –
V. autopersifla.autopersiflare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOPERSIFLÁRE s.f. Acțiunea de a se autopersifla. [<
autopersifla].
autopersiflare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOPERSIFLÁRE, autopersiflări, s. f. Faptul de
a se autopersifla. [
Pr.:
a-u-] —
V. autopersifla.