automedicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOMEDICÁȚIE, automedicații, s. f. Medicație stabilită de bolnav pentru sine. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. automédication.automedicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOMEDICÁȚIE s. f. practica de a lua medicamente din proprie inițiativă, fără prescripție medicală. (< fr.
automédication)
automedicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*automedicáție (a-u, -ți-e) s. f.,
g.-d. art. automedicáțieiautomedicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOMEDICÁȚIE s. f. Medicație stabilită de bolnav pentru sine. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. automédication.