autografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOGRAFÍE s. f. Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. (autograf). ♦ (
Concr.) Text, desen etc. astfel reprodus. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autographie.autografie (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOGRAFÍE s.f. (
Poligr.) Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. ♦ Produs obținut prin acest procedeu. [Gen.
-iei. / < fr.
autographie].
autografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOGRAFÍE s. f. procedeu prin care se reproduce pe o piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. ◊ produsul obținut. (< fr.
autographie)
autografie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOGRAFÍE s. f. Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. [
Pr.:
a-u-] – După
fr. autographie (<
gr.).
autografie (Dicționaru limbii românești, 1939)*autografíe f. (d.
autograf). Reproducerea exactă a uneĭ scrisorĭ orĭ al unuĭ desemn printr´o placă de peatră [!] saŭ o hîrtie preparată.
autografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autografíe (a-u-to-gra-) s. f.,
art. autografía, g.-d. autografíi, art. autografíeiautografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)autografie f. reproducerea exactă a scrisorii.
autografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOGRAFÍE s. f. Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. (autograf). ♦ (
Concr.) Text, desen etc. astfel reprodus. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autographie.