autoexcitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOEXCITÁȚIE, autoexcitații, s. f. Excitație magnetică a unui generator electric la care curentul este luat de la același generator. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. auto-excitation.autoexcitație (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOEXCITÁȚIE s.f. Autoexcitare. ♦ Excitație magnetică a unei mașini sau a unui aparat electromagnetic produsă în cursul funcționării de ele însele. [Cf. fr.
auto-excitation].
autoexcitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOEXCITÁȚIE s. f. excitație magnetică a unei mașini electrice, produsă în cursul funcționării de o sursă de energie proprie. (< fr.
auto-excitation)
autoexcitație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOEXCITÁȚIE, autoexcitații, s. f. Excitație magnetică a unei mașini sau a unui aparat electromagnetic, produsă, în cursul funcționării, de ele însele. [
Pr.:
a-u-] – După
fr. auto-excitation.autoexcitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoexcitáție (a-u-, -ți-e) s. f.,
art. autoexcitáția (-ți-a), g.-d. art. autoexcitáției; pl. autoexcitáții, art. autoexcitáțiile (-ți-i-)autoexcitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOEXCITÁȚIE, autoexcitații, s. f. Excitație magnetică a unui generator electric, în care curentul de excitație este produs de el însuși. [Pr:
a-u-to-] — Din
fr. autoexcitation.