autoechilibrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOECHILIBRÁRE, autoechilibrări, s. f. Echilibrare (la roțile de automobil). [
Pr.:
a-u-to-e-] –
Auto2 +
echilibrare.autoechilibrare (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOECHILIBRÁRE s. f. echilibrare automată a roților de autovehicul cu ajutorul unui dispozitiv care se intercalează la montajul acestora, între jantă și butuc. (< auto
2 + echilibrare)
autoechilibrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOECHILIBRÁRE, autoechilibrări, s. f. Echilibrare (la roțile de automobil). [
Pr.:
a-u-to-] —
Auto2- + echilibrare.