autodafe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTODAFÉ, autodafeuri, s. n. 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită.
2. Ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici;
p. ext. acțiune care duce la distrugerea prin foc. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autodafé.autodafe (Dicționar de neologisme, 1986)AUTODAFÉ s.n. Arderea pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție (în Spania); (
p. ext.) ardere, nimicire prin foc. [Pron.
a-u-, pl.
-euri. / < fr., it.
autodafé, cf. port.
auto da fé – act de credință].
autodafe (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTODAFÉ s. n. 1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție. 2. ardere, nimicire prin foc. (< fr.
autodafé, port.
auto da fé, act de credință)
autodafe (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTODAFÉ, autodafeuri, s. n. Ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici;
p. ext. ardere, nimicire prin foc. [
Pr.:
a-u-] – După
fr. autodafé.autodafe (Dicționaru limbii românești, 1939)*auto-da-fé n., pl.
eurĭ (pg.
auto da fè, sp.
auto de fe, act de credință). Arderea vinovatuluĭ pe rug în timpu Inchizițiuniĭ.
Fig. Iron. Aruncare în foc, ardere:
a face un auto-da-fe din biblioteca ta.autodafe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autodafé (au-) s. n.,
pl. autodaféuriautodafe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTODAFÉ, autodafeuri, s. n. 1. (În Spania și Portugalia) Sentință a Inchiziției în vederea condamnării sau achitării unei persoane acuzate de delicte religioase.
2. Executarea, de către puterea civilă, a celor declarați eretici de către Inchiziție; ardere pe rug a unui eretic. ♦ Ardere publică a operelor socotite indezirabile în timpul Inchiziției sau al fascismului etc.;
p. ext. ardere, nimicire prin foc. — Din
fr. autodafé.