autobasculantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOBASCULÁNTĂ, autobasculante, s. f. Autocamion prevăzut cu benă basculantă. [
Pr.:
a-u-] –
Auto2 +
basculantă.autobasculantă (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOBASCULÁNTĂ s.f. Autocamion prevăzut cu benă basculantă. [Et. incertă].
autobasculantă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOBASCULÁNTĂ s. f. autocamion prevăzut cu benă basculantă. (< auto
2 + basculantă)
autobasculantă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autobasculántă (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autobasculántei; pl. autobasculánteautobasculantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOBASCULÁNTĂ, autobasculante, s. f. Autocamion prevăzut cu benă basculantă. [
Pr.:
a-u-] —
Auto2- + basculantă.