auscultație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta; auscultare. [
Pr.:
a-us-] – Din
fr. auscultation.auscultație (Dicționar de neologisme, 1986)AUSCULTÁȚIE s.f. Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea sau cu stetoscopul. [Pron.
a-us-, gen.
-iei, var.
auscultațiune s.f. / cf. fr.
auscultation, lat.
auscultatio].
auscultație (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUSCULTÁȚIE s. f. auscultare. (< fr.
auscultation, lat.
auscultatio)
auscultație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta. [
Pr.:
a-us-] –
Fr. auscultation.auscultație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)auscultáție (
med.)
(aus-, -ți-e) s. f.,
art. auscultáția (ți-a), g.-d. art. auscultáției; pl. ascultáții, art. ascultáțiile (-ți-i-)auscultație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Auscultare. [
Pr.:
a-us-] — Din
fr. auscultation.