augustin (Dicționar de neologisme, 1986)AUGUSTÍN s.m. Călugăr din ordinul sf. Augustin. [Pron.
au-gus-, pl.
-ni. / < lat. med.
augustinus <
Augustinus – teolog și filozof idealist].
augustin (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUGUSTÍN, -Ă s. m. f. augustinian. (< lat.
augustinus, fr.
augustin)
augustin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)AUGUSTIN (Aurelius Augustinus) (354-430), teolog, filozof și scriitor latin. Episcop de Hippona. Unul dintre părinții latini ai bisericii, canonizat de biserica catolică. A considerat cunoașterea umană ca participare la cunoașterea divină și și a făcut din ideile platoniciene idei ale înțelegerii lui Dumnezeu („Cetatea lui Dumnezeu”, „Confesiuni”). Doctrina sa despre păcatul originar, despre grația divină și predestinare a avut un rol hotărîtor în constituirea dogmei catolice și a concepției creștin-medievale despre om.
augustin (Dicționaru limbii românești, 1939)*augustín, -ă adj. și s. Călugăr saŭ călugăriță din ordinu sfîntuluĭ Aŭgustin.
augustin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)augustín (au-) adj. m.,
s. m.,
pl. augustíni; adj. f.,
s. f. augustínă, pl. augustíneaugustin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*Augustín/(
lat.)
Augustínus (Au-) (filosof)
s. propriu
m.augustin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Augustin (Sf.) m. cel mai vestit dintre Părinții Bisericii, episcop la Hipona, în Africa, filozof și teolog, celebru prin scrierile sale:
Confesiuni, Cetatea lui Dumnezeu (354-430).