auditoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUDITÓRIU, (
2)
auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență.
2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. auditoire, lat. auditorium.auditoriu (Dicționar de neologisme, 1986)AUDITÓRIU1 s.n. Asistență, public (la o conferință, la un curs etc.) [Pron.
-riu. / < fr.
auditoire].
auditoriu (Dicționar de neologisme, 1986)AUDITÓRIU2 s.n. Sală pentru audiții muzicale sau teatrale, pentru emisiuni radiofonice sau înregistrări cinematografice. [Pron.
-riu. / < fr., lat.
auditorium].
auditoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUDITÓRIU s. n. 1. asistență, public (la o conferință, la un curs etc.). 2. sală pentru audiții și pentru înregistrări fonice. (< fr.
auditoire, /2/ lat.
auditorium)
auditoriu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUDITÓRIU, (
2)
auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență.
2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [
Pr.:
a-u-] –
Fr. auditoire (
lat. lit. auditorium).
auditoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*auditóriŭ n. (lat.
auditorium). Sală de curs orĭ de conferențe [!]. Persoanele adunate acolo.
auditoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)auditóriu (asistență, sală) [
riu pron. ryu]
(a-u-) s. n.,
art. auditóriul; (săli)
pl. auditórii, art. auditóriile (-ri-i-)auditoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)auditoriu n.
1. loc de întrunire spre a asculta un discurs;
2. persoanele cari ascultă.
auditoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUDITÓRIU, (
2)
auditorii, s.
n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență.
2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. auditoire, lat. auditorium.