auditiv - explicat in DEX

auditiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditif, it. auditive.

auditiv (Dicționar de neologisme, 1986)
AUDITÍV, -Ă adj. Referitor la auz. [< fr. auditif].

auditiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUDITÍV, -Ă adj. referitor la auz. (< fr. auditif)

auditiv (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Fr. auditif.

auditiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*auditív, -ă adj. (d. lat. auditus, auzit, cu sufixu -iv; fr. auditif). Al auzuluĭ, acustic: nervu auditiv.

auditiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
auditív (a-u-) adj. m., pl. auditívi; f. auditívă, pl. auditíve

auditiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
auditiv a. ce ține de auz: nervul auditiv, care transmite creierului sunetele.

auditiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] — Din fr. auditif, it. auditive.