audiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUDÍȚIE, audiții, s. f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ◊
Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului.
2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv.
3. (
Rad.) Recepționare de semnale audio. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. audition, lat. auditio, -onis.